1 septembrie…
Iată a venit şi toamna…
Aşa un început aveau o bună parte din compunerile din vremea claselor 4-7. Mi-e dor de vremea când eram la liceu. Nu ştiu de ce. Uneori mă ajunge nostalgia după vremurile de mai demult şi parcă e ceva care vrei să se repete, dar nu ai nevoie să se repete.
Azi e întâi septembrie. Câteva idei după care poţi să-ţi dai seama că e prima zi de toamnă:
- În primul rând, oraşul este PLIN de lume. Indiferent dacă sunt elevi îmbrăcaţi în uniforme şcolare sau sunt studenţi uniformi fără uniforme. Pur şi simplu este multă lume pe străzi. Maşinile abia se mişcă de la un semafor la altul. A venit toamna.
- Studenţii anului întâi arată obosiţi. O parte din ei fac cozi la chioşcurile care oferă servicii de copiere pe care scrie XEROX, iar aparatura este de la Canon, LG sau Samsung. Mai la fiecare colţ auzi întrebarea “Unde-i cabinetul cutare?”. Mai sunt şi replici ca “Aşa-i de greu la lecţia profesorului cutare, am scris 6 foi. Rând sub rând!”.
- Afară plouă. Pe alocuri. Mi-am luat umbrela, dar încă nu am avut nevoie de dânsa până la moment. Sper să nu am nevoie nici în partea a doua a zilei.
—————
Azi nu am avut ore. Fac studii de master, anul 2, şi începem orele abia pe 13 septembrie, aşa că am timp liber. E bine când eşti mare. 
)))
Treceam pe lângă McDonald’s, la fiecare masă şedeau câte minim 4 tineri, şi fiecare dichisit, parfumat, înfrumuseţat. Chestia e că puteai să ameţeşti de mulţimea mirosurilor de parfum fie scump sau nu, care împreună făceau un amalgam tot mai straniu de mirosuri. Nu ştiu dacă se mai simţea cum miroase carnea arsă dintre feliile care presupuneau a face un hamburger. Mă rog, fiecare cu ce-i place.
A venit toamna, este 1 septembrie şi diseară în faţa la Teatrul de Operă şi Balet trebuie să fie un concert rock, unde va fi prezentă şi trupa Phoenix. Sper să-i vedem, şi să nu apară târziu de tot pe scenă.
A venit toamna.
